Scrisoare catre cei ce vor sa fie mantuiti scrisa de o prietena de-a mea, Tensi.Te rog să ai răbdare să citeşti până la capăt această scrisoare şi sper din tot sufletul să mă fac înţeleasă având în vedere faptul că suntem legaţi spiritual. Ceea ce îţi voi scrie nu este o lecţie de teologie care cum în aparenţă ar putea fi interpretată ci este o trăire a mea pe care doresc să o împărtăşescu cu voi. Am observat că de nenumărate ori, atunci când doresc să fac bine persoanelor dragi mie mă manifestam şi vorbeam altfel decât mine însămi. Spuneam ceea ce nici eu nu ştiam şi spre marea mea surprindere, am ajuns să învăţ de la mine. Atunci mi-am dat seama că de fapt noi oamenii (materiali), suntem locuinţele Duhului Lui Dumnezeu (viaţa) şi cele ale duhurilor rele care prin înşelăciune au intrat în om şi care fac voia tatălui lor - satana;
În concluzie, omul are o dublă identitate şi se manifestă ca atare (suntem oameni cu inima împărţită).
Dumnezeu i-a lăsat omului liberul arbitru (gândirea) ca să poată alege pe cel pe care-l doreşte stăpân al trupului său; Duhul Lui Dumnezeu din om, primeşte informaţii (se alimentează) de la Dumnezeu Tatăl, iar duhurile rele, se hrănesc cu informaţii de la tatăl lor - satana.
Omul este cel care îl hrăneşte mai mult pe unul sau pe celălalt; el are posibilitatea să aleagă pe cel pe care îl doreşte mai puternic în trupul său (pe stăpân sau pe infractor). Cel puternic, îl va alunga pe cel slab, se va instala în trupul (casa) omului şi va rămâne singurul stapân.
Un citat in Biblie spune aşa: "Acolo unde stăpânul casei este puternic, hoţul nu poate pătrunde".
Dumnezeu este dragoste şi lumină; Lumina Lumii este Isus - Cel care a descoperit tainele Lui Dumnezeu, este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în El. Isus este Cuvântul Lui Dumnezeu (Dumnezeu ne-a vorbit prin El).
Dumnezeu Tatăl este comuniunea între sfinţi adică sufletele curate, Isus este la dreapta Tatălui (este Cel mai mare în Împărăţia cerurilor ) adică este Împărat.
Figura 1: vezi la inceput textului
Biblia este inspiraţie Divină. Dacă (-) din om este eliminat, omul devine sfânt. - după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu şi va merge în rai. Dacă (+) este eliminat, sufletul acelui om va merge în iad. Iată că Dumnezeu este în chip de om (Isus) şi nu are un altfel de chip (El are chipul omului). Isus face parte integrantă din Dumnezeu; El este în Tatăl şi Tatăl este în El. Noi îl cunoaştem pe Dumnezeu prin Fiul Său şi ajungem la Dumnezeu tot prin acest Fiu – Isus, care ne-a arătat cum este Tatăl şi cum trebuie să fim ca să putem ajunge la El; Avem exemplul Său personal (s-a sacrificat din dragoste pentru noi - fraţii Lui mai mici cu spirite neevoluate, uşor de păcălit). Ne-a promis că după ce se va înălţa la Tatăl, ne va trimite „Mângâietorul” (din Duhul Lui cel Sfânt) care ne va ajuta să scăpăm de cel rău. Noi nu ne putem mântui singuri chiar dacă ne străduim să facem doar ce este bine; avem nevoie de o punte de legătură (rugăciunea) şi alimentarea duhului (+) pentru ca Dumnezeu să-l crească. (Exemplu: o floare foarte frumoasă, dacă o ţii la întuneric, negreşit va muri, pe când o alta mai puţin frumoasă, dacă o vei alimenta cu apă şi lumină, va trăi). Rămâne deci să ne alimentăm de la Sursă (Isus face legătura între om şi Dumnezeu şi ne ajută să devenim fraţii Lui, adică copiii Lui Dumnezeu).
Isus a fost Duh Sfânt – întruchipat în om; El însuşi a fost ispitit de diavol, timp de 40 de zile în pustie, timp în care a postit şi s-a rugat, după care diavolul L-a părăsit (iată taina celor 40 de zile de post şi rugăciune).
Noi oamenii, pentru a scăpa de cel rău, avem nevoie de Duhul Sfânt a Lui Isus (Mângâietorul); nu ne putem mântui singuri (nu avem putere) deci va trebui Să-L chemăm pe Isus să locuiască în noi; duhul său ne va tranforma şi va face voia Tatălui în noi şi astfel vom putea spune că Isus este în noi şi noi suntem în El. Iar El fiind în Tatăl şi noi dacă suntem în Isus vom fi în Dumnezeu (vom fi Una cu Fiul, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt). Noi am fost învăţaţi de Isus, să ne rugăm aşa:
„Tatăl nostru, care ne eşti in ceruri (duhul de viaţă al Lui Dumnezeu – copiii Duhului Lui Dumnezeu se roagă Tatălui din ceruri pentru că acolo este în totalitate Duh Sfânt ), sfinţească-se Numele Tău (în noi, nu este sfânt şi va trebui să se sfinţească) Vie Împărăţia Ta (să fie viu în noi, să împărăţească). Facă-se voia Ta (voia Tatălui este să ne întoarcem la El, să ne sfinţim). Precum în cer aşa şi pe Pământ (în cer este armonie – sunt Una). Pâinea noastră cea de toate zilele (hrana spirituală) dă-ne-o nouă astăzi ( în aceste timpuri noi – actualizate – când spiritul începe să se trezească) şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (nu putem fi iertaţi de Dumnezeu dacă nici noi nu iertăm) şi nu ne duce pe noi în ispită (aşa cum a fost dus Iov, pentru a fi încercat) şi ne izbăveşte de cel rău (prin trimiterea Duhului Sfânt pentru ajutor) căci a Ta este Împărăţia (Dumnezeu este Creatorul) şi Puterea şi Mărirea (va împărăţi în cer şi pe Pământ – în noi) acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Un om poate fi oricât de bun, dar dacă nu are nici o legătură cu Dumnezeu, nu poate fi mântuit, pentru că nu crede; Un alt om care este foarte rău, dacă crede în Dumnezeu poate fi vindecat prin credinţă. Corpul nostru fizic (trupul) iniţial a fost casa Duhului Lui Dumnezeu. Acum este ca o închisoare pentru Duhul Său, care nu poate fi eliberat decât cu ajutorul Duhului Sfânt (Mângâietorul) al Lui Isus. Duhul Lui Dumnezeu în om, nu este lăsat să se manifeste liber datorită păcatelor (duhurilor rele), care vor să înghită cât mai multe suflete şi iată cum satana este împărat acum pentru că oamenii ascultă tot mai mult de el (telepatic); În apartamentul cu patru cămăruţe (inima), au invadat „copiii satanei” (duhuri rele) care-i pun la colţ pe copiii Lui Dumnezeu (Duhul Său), îşi bat joc de ei şi dacă noi acceptăm chiar îi alungă. Dacă Duhul Lui Dumnezeu în om este mai puternic (cu ajutorul Duhului Sfânt a Lui Isus), acel om se va mântui, iar dacă duhul satanei este mai puternic acel om va muri, pentru că Duhul cel bun îl va părăsi i va intra în alt om bun. Iată cum spune în Biblie: „şi celui ce are i se va da, iar celui ce n-are, i se va lua şi ce are”. Aşadar, când ne facem rău unii altora, suferă şi Întregul (Dumnezeu), care simte, vede, aude şi chiar vorbeşte (când Îl lăsăm) prin noi. Îmărăţia Lui Dumnezeu (comuniunea între toţi sfinţii din cer şi de pe pământ), va veni atunci când ne vom vindeca de acest rău (-) şi sfinţii sunt cei care vor judeca lumea pentru că în ei este Duhul Sfânt a Lui Isus (vezi sfinţii din Antiohia – Biserica Ortodoxă). Noi nu putem judeca pe nimeni, pentru că nu cunoaştem adevărul absolut şi nu avem acest drept; Când ne-am împăcat cu toţi semenii noştri, putem spune că ne-am împăcat cu Dumnezeu.
Cuvintele pot construi sau pot distruge (se crează o realitate a fiecăruia din propriile-i cuvinte) căci din prisosul inimii, vorbeşte gura.
Putem primi ajutor de Sus, dacă ne deschidem inima (cu sinceritate) şi vom spune aşa: „Vino Doamne Isuse în inima mea şi lucrează Tu în mine pentru a mă putea mântui”. Iubeşte-ţi aproapele, ca pe tine însuţi şi ajută-l să se mântuiască (Dumnezeu îi vrea pe toţi oamenii). Răutatea este o boală a sufletului mult mai periculoasă decât orice boală fizică (ea omoară sufletul); Tu roagă-te pentru cei care te blestemă şi iartă-i pentru tot răul pricinuit. Să-L alegem pe Dumnezeu în inimile noastre şi El va împărăţi în noi. Amin.
Cei bolnavi au nevoie de doctor şi nu cei sănătoşi.
Isus Hristos este Cel care a descoperit tainele lumii; El este Cel care a lucrat în toţi proorocii şi tot El i-a scos pe evrei din Egipt; Lui i s-a dat dreptul să poarte Numele de Dumnezeu, El este împăratul cerurilor şi va fi şi pe Pământ.
Doamne ajută!
În esenţă, dragostea este cea care mântuieşte sufletele oamenilor din orice religie ar fi ei.
„Isuse veşnic călător,
Prin lumea cu păcate,
Tu baţi străin şi iubitor
La uşile-ncuiate (inima).
Nimic Tu nu ceri nimănui
Când baţi şi aştepţi să vină
ŞI vrei să laşi în casa Lui
Din pacea Ta divină.
Am fost copil când Te-am văzut,
La uşa mea, străine
ŞI Tu mereu ai tot bătut
Să intri şi la mine
Dar lumea spuse să nu vin
Căci viaţa Ta e amară
Am vreme-ncolo, mai târziu
ŞI Te-am lăsat afară.
Dar azi când singur mă-nfior
De-a mele fapte rele,
Isuse, eu Te chem cu dor
În noaptea vieţii mele.
Mai vin-o iar Isuse blând
Mai bate încă o dată
Te-aştept cu sufletul plângând
ŞI uşa-i descuiată (inima)
p.s. citeşte Ellen G. White „Calea către Hristos”
Tensi
