joi, 9 decembrie 2010
marți, 1 iunie 2010
duminică, 16 mai 2010
Vino acasa fiu iubit
Omul, in ansamblul lui este un microunivers avand in componenta materie, energie si duh:
- materie, 80% apa si 20% elemente componente ale pamantului
- energie - suflet sau suflare de viata
- duh - gandire
Energia si duhul, impreuna este ingerul (Dumnezeul din om), care dupa moartea trupului fizic, se inalta la cer.
Viata, ia nastere in apa si unde nu este apa, nu este nici viata. Acum stim ca apa energizata pozitiv (dragoste), cristalizeaza sau prinde viata, iar apa energizata negativ este haotica (moarta).
Concluzionand, putem spune ca dragostea naste viata in apa si cum noi suntem 80% apa iata ca prin dragoste, energizam apa din noi optinand astfel apa vie, care izvoraste din inima noastra si ne da viata vesnica.
Deci, izvorul vietii este inima omului, iar sursa tuturor izvoarelor vietii este Isus; El este Stanca (Tatal nostru al tuturor - din El suntem luati), iar noi pietrele suntem copiii. Fiind uniti prin dragoste, primim duhul (gandirea) Lui. Orice om, este nascut din dragoste, in apa (copilul). Dragostea este lumina, asemenea cristalului care straluceste in soare; ea vindeca trupul si sufletul omului, izvoraste din inima. Trupul este tarina, iar omul este ca iarba, se naste in trup (tarina), si moare in mod repetat.
Un om este rau, datorita gandirii lui (ura, invidie, lacomie, etc.) negative; Apa din el, (80%)este haotica (moarta) si o astfel de gandire, imbolnaveste trupul si mai ales sufletul care este vesnic; El nu poate vedea adevarul, (nu are lumina), pentru ca mintea lui este tulbure, asemenea apei din el, iar noi stim ca orice boala netratata duce la moarte atat fizica cat si spirituala.
La inceput, Duhul Lui Dumnezeu, era deasupra apei, apoi prin intelepciune si dragoste, a creat Universul, tinandu-l in echilibru prin legi. Totalitatea ingerilor de lumina sunt in Dumnezeu. Dupa ce Dumnezeu, l-a facut pe om, dupa chip si asemanare cu El, omul a pacatuit prin neascultare, iar prin inmultirea pacatelor, s-a ajuns la dezechilibre (dezastre ale naturii, pana la potop). Si pentru ca Dumnezeu Tatal, iubeste omul, i-a trimis prin prooroci, carti sfinte (indrumatoare), pentru viata: Legea lui Moise si apoi Cuvantul (prin Isus, inger de lumina, din Lumina adevarata), deoarece prin Lege, omul a intrat in deplina cunoastere a pacatului - cele 10 porunci - iar datorita firii umane, prin cunoasterea pacatului, acesta s-a inmultit iar prin Cuvant (dragoste), Legea este implinita.
Crestinismul este cea mai inalta treapta de spiritualizare a omului, indumnezeirea lui. Prin dragoste neconditionata (Isus), omul a primit dreptul, sa se numeasca copil a Lui Dumnezeu si frate mai mic a Lui Isus - primul inviat din morti, Cel care si-a dat viata pentru noi toti si ce dragoste poate fi mai mare decat aceasta. De aceea el este mantuitorul (pe Pamant) al sufletelor noastre si Dumnezeu Tatal (imparat in cer). Tot Universul este in echilibru prin legi stabilite de Dumnezeul Luminii, prin intelepciune si se comporta asemenea unui organism viu: se hraneste, isi ia ce este bun si elimina reziduri, tot ca omul, dar spre deosebire de Univers, omul, din lacomie, dezechilibreaza creand astfel: 1. dezastre naturale (taie paduri - distruge stratul de ozon si habitatul animalelor; extrage masiv bogatiile pamantului, lasand goluri care produc cutremure, industrializeaza orase, poluand atmosfera); 2. revolte (cel ce duce pe altul in robie, el insusi este rob al pacatului pentru ca inmulteste pacatul).
Cu alte cuvinte dezechilibreaza creand astfel haos in el si in jur, cu riscul distrugerii vietii pe Pamant si chiar dezechilibrarea pamantului. De aceea vine judecata Lui Dumnezeu prin Mesia, care dupa Evanghelia Sa, judeca pe fiecare dupa credinta (religia lui): pe cei ce au Lege, dupa Lege, iar pe cei ce au primit Cuvantul (implinirea Legii), dupa Cuvant. Sa intelegem dar, ca ascultarea de Dumnezeu Creator (Tatal), aduce echilibru (sanatatea omului, a planetei si a mediului inconjurator) si de aceea, prin prooroci (marturisirea Lui Isus este Duhul proorocirii), s-au scris toate cartile sfinte diferit pentru ca si noi suntem diferiti, dar toate duc spre mantuirea omului (sunt strans legate unele de altele, cu scopul final: mantuirea si Imparatia Lui Dumnezeu pe Pamant).
Caci sangele Lui Isus, vorbeste mai mult decat sangele lui Abel omorat de fratele sau Cain, cel care a fost insemnat de Dumnezeu; Acest Cain, este asemenea fiarei, iar cei ce asculta de el, sunt copiii Diavolului, iar numarul numelui lui este 666 (atatea vieti a avut si tot atatea nume in decursul timpului). Duhurile cele rele merg la imparatii intregului Pamant, ca sa-i adune pentru razboiul cel mare, al maniei Lui Dumnezeu. Sa ne intoarcem la Dumnezeu, dragii mei, sa nu ascultam de acest "fiu al pierzarii", caci el este criminal de la inceput si adevarul Lui Dumnezeu nu sta in el. Si asa cum Abel a fost inlocuit cu Set (ingerul lui Abel a venit in Set, tot asa inviaza si mortii pentru ca omul este ca iarba).
Caci orice om, are ingerul lui, in trup, iar dupa moarte, acest inger, se inalta la cer, la Dumnezeu Tatal, daca ii seamana Lui (are Duhul tatalui) sau ramane in apropierea Pamantului daca are duhul puterii vazduhului (diavol). Si orice om este judecat dupa moarte, dupa pacatele lui. Un om poate fi socotit neprihanit inaintea Lui Dumnezeu, prin ascultare de Dumnezeu (in religia lui), caci constiinta omului (cugetul) daca este curata, el poate trece la viata vesnica, fara judecata. Sa ne marturisim pacatele unii altora si Dumnezeu ne va ierta pentru ca este bun si indurator cu cei ce se intorc din toata inima la el. Asadar, dragii mei, sa nu ne ferim de cei ce omoara trupul ci sa ne temem de Dumnezeu Cel care are putere sa omoare si trupul si sufletul si sa-l trimita in Ghena; vorbesc despre ingerul de lumina (Mesia) care in cer este in Dumnezeu Tatal. Si sa nu uitati ca surplusul unuia, este lipsa altuia si conform principiilor vaselor comunicante (o lege dreapta a Lui Dumnezeu), sa ne conformam si sa nu asteptam mania Lui Dumnezeu, caci orice loc cu incarcatura negativa, este distrus.
Dumnezeu face judecata dreapta, pentru ca si legile Lui sunt drepte si va judeca dupa Evanghelia Sa. (Iuda; 2 Tes; Rom; Evrei; Ap. 19 si 20; Luca - venirea Fiului omului si venirea imparatiei Lui Dumnezeu; Marcu - pilda vierilor; Matei - proorocii mincinosi si casa zidita pe stanca.) Sa intelegem ca ingerii oamenilor (trupul spiritual), dupa moartea trupului sunt energie si duh in cer; Oamenii buni se adauga la Dumnezeul Luminii, iar oamenii rai la dumnezeul puterii vazduhului. Noi toti prin gandire, vorbe, fapte, aducem binele sau raul. Informatiile ne vin din eter, bune sau rele, in functie de frecventa de unda pe care suntem. Gandind la Dumnezeu Tatal primim informatii de la El. Vrajitoriile, vorbirea cu mortii, horoscoape, etc., nu au nimic comun cu Dumnezeu Tatal; rugaciunea fierbinte si ascultarea are legatura cu Dumnezeu Tatal. Si daca Il iubim pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau, cu toata inima si cu tot cugetul si pe aproapele nostru, ca pe noi insine, cu siguranta facem voia Dumnezeului Luminii si adevarului. Cel care S-a intrupat in Templu, aratandu-ne cum este Dumnezeu Tatal si in Templul Lui Dumnezeu sunt crestinii adevarati; prin pacat, diavolul intra in Templu. Dumnezeu este viata in sine, iar Duhul creatorului este intelepciunea universului care este mai mare decat intelepciunea diavolului, pentru ca Dumnezeu are Lumina (dragostea). Gandirea sau duhul diavolului a acceptat-o Cain cand l-a omorat pe fratele sau si tot asa a facut si Iuda cand L-a vandut pe Isus. Sa intelegem asa dar ca atat Dumnezeu cat si diavolul sunt duhuri, gandire si din cele doua duhuri care nu au nimic comun unul cu celalalt, ne hranim noi oamenii dupa liberul arbitru. Sa ne eliberam, dragii mei, de gandurile sau duhurile rele caci din gandurile omului se nasc vorbele si faptele bune sau rele si din ele soarta noastra. Duhurile nu au trup nici material si nici spiritual, ele doar insotesc trupurile si pentru a ne elibera de aceste ganduri rele a murit Domnul nostru Isus si a murit nu pentru cei neprihaniti ci pentru cei pacatosi tocmai pentru a ne aduce pe toti oamenii la Adevar, care este Legea (cele 10 porunci) si Cuvantul (dragostea), implinirea ei, fiindca plata pacatului este moartea si daca un om nu se naste din nou in Duh, nu poate vedea imparatia Lui Dumnezeu (Ioan capitolul 4; Samariteanca si trezirea din Samaria;Ioan 12 cu 32 si Rom 5 cu 18).
De aceea, dragii mei asa cum cautam hrana materiala sanatoasa, sa o cautam mai ales pe cea spirituala pentru ca ce intra in gura se duce in hazna, dar ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om pentru ca pleaca de la inima. Iata de ce, este imperios necesar sa ne echilibram prin credinta pentru ca altfel ne-am autodistruge pe noi si planeta si de aceea ingerul de Lumina (Dumnezeu Tatal, se intrupeaza in Fiu - Mesia) pentru a pedepsi pe cei care prin gandire haotica, pot distruge Pamantul. Caci diavolul este tocmai acest duh haotic, tata al tuturor oamenilor rai care asculta de el. Orice om trebuie sa se supuna Lui Dumnezeu Tatal; prin dragostea care ne-a aratat-o dandu-si viata pentru noi, reiese clar ca el este Tatal nostru si dupa trup - primul om credincios, piatra cea mai incercata, cel care a descoperit tainele universului). Din El provenim toti dupa trup, caci El este inaintea tuturor si la El trebuie sa ne intoarcem toti pentru ca in cer El este Dumnezeu Tatal - imparatul cerurilor (Adam - icoana preinchipuitoare a Lui Isus - Omul Nou).
Vin la Tatal, El te cheama, vino acasa fiu pierdut
De nimic nu-ti fie teama, El va sterge-al tau trecut
Prea multi ani robit de patimi, ai trait intunecat,
Dar acum venind cu lacrimi, ai putea sa fii iertat
Azi, de grelele pacate, sufletul ti-e apasat
Domnul ti le-ar sterge toate, cu a-L Lui Sange Prea curat
Spune-I Lui cu indurerare, tot pacatul faptuit
Tatal vrea sa-ti dea iertare, pentru fiul sau iubit
Daca-i cea din urma data, cand auzi Cuvantul Sfant
Ce-ai sa faci, de-ai merge acuma, necrezandu-L in mormant ?
Daca-i cea din urma data, cand mai poti sa fii salvat
Ce-ai sa faci la Judecata, daca ai merge vinovat ?
Iar voi ce traiti iubirea, frumuseatea ei curata
De primejdia ratacirii, nu va temeti niciodata
Voi care ati ajuns in focul, sfant si vesnic al iubirii,
Nu va temeti de ocara si rusinea invinuirii
Voi, care ati simtit minunea, dragoste-i din cer primita
Nu va temeti de minciuna, inspre voi de multi ursita
Caci pe culmile iubirii, nu bat vanturi si nu-s bezne
Si nici curse care-apuca, veninos a voastre glezne
Ci-i lumina negraita si eterna fericire
Si-i acolo Dumnezeul, Care-n veci este iubire
Laudat fie numele Domnului, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
Tensi
duminică, 21 martie 2010
Toate-s schimbatoare-n lume
Vremea schimba totul, doar Adevarul nu se schimba;
Orice om e nestatornic, azi e-n slava, maine-n tina.
Neschimbat ramane numai, cel umbla in lumina.
Natura intreaga are legi si ele sunt universale,
Tu insuti faci parte din ea, n-ai cum sa ai legile tale
Caci daca singur iti faci legi, te lupti cu morile de vant,
Legea Domnului e stiinta si ti-a spus-o prin Cuvant.
Energia ce-o depui, sa faci rau ori sa faci bine,
Prin gandire, vorbe, fapte, se intoarce iar la tine.
Ierusalim, Ierusalim, ce ti-ai ucis profetii,
De cate ori ti-ai nimicit luminile vietii.
De cate ori te-ai prabusit, in prag de mantuire,
Ce multi ca tine-si rastignesc, eterna lor iubire!
Priveste-ti in constiinta si fii sincer cu tine
Caci tu esti acel care, iti faci rau ori bine
Tu esti cel care odata, pe Domnul ai rastignit
Spune, de ce-ai facut asa, pentru ca Te-a iubit?
Voia sa-ti fie bine, de aceea S-a lasat,
Ca sa traiesti si tu, sa vezi al tau pacat.
Toate cartile vietii, de azi le vei cerceta,
Vei afla de ce chiar domnul, este impotriva ta.
Judecata lui e dreapta, prin toate cartile sfinte,
El are chipul tau: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Dar azi de te intorci la El, tot mana-ntins-o are,
Trezeste-te la viata, Iubirea Lui e mare.
Nu te inchina la "Fiara", arma ce o folosesti,
Sa faci rau fratilor tai, nu asa te mantuiesti.
Cel ce sabia o scoate, de sabie va pieri
Asculta-L pe Dumnezeu, numai asa vei trai.
Cel ce te invata la rau, e proorocul mincinos
Nu fi robul lui pe veci, traieste-ti viata frumos.
Caci balaurul cel rau, "Fiarei", puterea i-a dat,
Cate vaduve si orfane, in urma lui a lasat ?
Priveste-n urma ta si vezi, deschide ochii frate,
Onoarea ce crezi ca o ai, e plina de pacate.
Suferinta pentru Domnul, nu-i cadere, ci-i inaltare,
Nu e pierdere in viata, ci-i castigul cel mai mare.
De umbli gol, tot sa nu imbraci, ce diavolu-ti intinde,
Sa zaci in sant, sa mori sarac, pe Domnul nu-L vinde.
Mai bine plangi acum un ceas, cu Domnu-n partasie,
Decat fara Hristos ramas, sa plangi o vesnicie.
Caci bogatia lumii intregi, de ti s-ar oferi,
Ce multumire vei avea, cand Domnu-ti va lipsi?
Cei ce "Fiarei" se inchina, semnul lui Cain il poarta,
Spune tu, cei ce se intorc, oare Dumnezeu nu-i iarta?
Dumnezeu este Viata, tu te chinui a o lua,
Te-ntrebi implicit acum, nu lupti impotriva Sa?
Diavolul, el te invata, sa-L omori pe Dumnezeu,
Dar cand cazi, cine te ajuta, nu te ajuta Tatal tau?
Vin-o inapoi, iubite, Creatorul te iubeste,
Cat de greu ti-ar fi pacatul, de te-ntorci, tot te primeste.
Dar de nici acum n-asculti, cand stii ce-i rau ori bine,
Mai fi-va oare cineva, sa moara pentru tine?
Arda "Fiara-n" focul vesnic, in topitorie,
Cine va-ntreba de ea, cand n-o sa mai fie?
Salveaza dragul meu, iar duhul sa ei sa piara,
Caci ce putere ar mai avea, atunci o simpla fiara?
Diavolul, distrugatorul, tot Pamantul de-ar avea
Inca unul daca-i dai si tot nu s-ar satura.
Fa-ti din fiare astazi pluguri si de toate vei avea,
De-ti lasi fratele in pace, cine e-mpotriva ta?
Caci de dragoste si pace, orice suflet e flamand,
Iar cel care nu iubeste, nu-i frate adevarat nicicand.
Fii lui Avraam toti suntem si pe toti El ne-a iubit,
Prin unire, dragii mei, diavolul va fi zdrobit.
Roaga-te intotdeauna, mai-nainte de-orice gand,
Rugaciunea-ti limpezeste, orice intrebari oricand.
Trezeste-te frate draga, nu dormi in greu pacat,
De vine moartea esti pierdut, muri-vei niertat.
Nu te-ntreba iubitul meu, ca ce-ai sa-I spui acum,
Zi: "Doamne, sunt un pacatos, intarziat pe drum;
Stinge raul tot din mine si al pacatului amar,
Cum ai stins puterea Mortii, pe Crucea de pe Calvar.
Si-acum Te rog, plangand amar, sa-mi ierti pacatul meu,
Ridica-ma-n iubirea Ta, sa merg spre cerul Tau."
O, ascultati-L si lasati, adanc sa va patrunda,
Din har in har veti fi schimbati, prin Taina Lui profunda.
Caci pe-a Domnului carare, lupte-au fost si spini destui,
Dar cei ce-au urmat voii Sale, trebuit-au sa-I semene Lui.
Si eu si tu, am fost gresiti, nu-i nimeni fara vina,
Si tu si eu suntem chemati, din intuneric le lumina.
Singuri noi putem acum, sa scapam de la pierzare,
Cat ne mai putem intoarce, sa putem afla iertare.
Va veni-n curand rasplata pentru fapta oricui,
Tine seama de urmarea, gandului pe care-l pui
Iar voi ce L-ati cunoscut, cand v-a scapat de rele,
Rascumparati timpul pierdut, caci zilele sunt grele.
Caci ce post este mai de pret, e lipsa de bucate?
Sau sa-L asculti pe Dumnezeu si sa faci dreptate?
Innoieste-ti astazi mintea, daca vrei iertare,
Orice ti-ar cere Dumnezeu, aceea este ascultare.
Iubirea Lui e ca un cantec, plin de amar si jale,
L-a scris cu sangele Lui scump, cu lacrimile Sale.
Cat ne-a iubit, cat ne iubea, priviti la Rastignire,
Si spuneti cine ar mai avea, o astfel de iubire?
Domnul e jertfa tuturor, la toate a renuntat,
Cand pentru oi iubitii mei, El s-a facut pacat,
Tu astazi ii asculti cantarea, Acelui suflet chinuit,
Dar nu uita, ce pret de lacrimi, pentru ea s-a daruit.
Doamne, frumusetea Ta, n-are asemanare,
Cine ar fi sa poate spune, cat de drag imi esti oare?
Dintre mii de alesi, Faptura, pot a Ti-o alege,
Glasul Tau, din mii de glasuri, pot a-L intelege.
Prezenta ta, umplandu-mi, intreg launtrul meu,
N-am mai stiut de nimeni, decat de Dumnezeu,
N-am mai vazut primejdii, n-am mai simtit ca-s spini,
Strainii-mi erau prieteni si lacrimile crini.
Unde sa ma duc cand toate, usile mi se inchid,
Si cand chiar cel mai de aproape, mi-e mai rece ca un zid?
Unde pot sa aflu mila si dragoste si alin,
Cand nu-i nimeni sa-mi asculte, greul inimii suspin?
Numai mana Ta-mi ajuta, inima-n durerea ei,
Numai gura Ta-mi saruta, lacrimile-n ochii mei.
Dar Tu ma cunosti prea bine, neputinta mea o stii,
Cand furtuna bate tare, Doamne-n ajutor sa-mi vii.
De dragul Tau am plans, Isuse, caci toti acei ce Te lovesc,
Simt ca mine-adanc in suflet, cu orice vorba ma ranesc.
O, lumea asta de nevoi, cum a orbit acum,
Crezand ca Ziua de Apoi, a-ntarziat pe drum
Sa ne trezim, frati si surori, lasati acuma somnul,
Caci au sosit ai zilei zori, curand soseste Domnul
Hristos a inviat!
Tensi
luni, 8 martie 2010
miercuri, 3 februarie 2010
Dragii mei,
Dragii mei,
Noi stim ca toti avem un singur Dumnezeu, cu toate ca religiile sunt diferite. Proorocii care au venit in intreaga lume, toti au spus Cuvantul Lui Dumnezeu Tatal (Unicul) si toti stim ca Dumnezeu este bun si ca noi, de la inceputul lumii, nu am ascultat si de aceea suntem in situatia actuala. Religia este stiinta si toate descoperirile sunt de la Dumnezeu si nimic nu este in afara de El. Dumnezeu este in tot si in toate, chiar si in obiectele pe care noi le consideram moarte: Toate sunt alcatuite din atomi si molecule, intr-o continua miscare. Dumnezeu este Legea Universala, care tinde sa se echilibreze (energia universului). De la marea explozie big-bang, energia pozitiva de la suprafata, s-a amestecat cu cea negativa din interiorul conglomeratului. Legea lui Einsten spune ca E=mxc2 adica energia universala (Dumnezeu), este masa si lumina. Atat masa cat si lumina, sunt animate de duhuri: Duhul luminii (Dumnezeu creator) si duhul masei (cel care a creat explozia – duh distrugator). Acest Duh al luminii ne-a creat pe noi si tot ceea ce vedem in jur. Duhul intunericului este cel care distruge pentru ca asa este natura lui. In urma exploziei, acest duh al materiei a ajuns in vazduh si apoi a intrat in trupurile noastre materiale, influentandu-ne gandirea. Cu cat (duhul intunericului sau pacatulmasa este mai mica, cu atat viteza luminii (duhul luminii), este mai mare si invers (E=mxc2). Din Duhul luminii a venit Isus, Cel care prin intelepciune, a descoperit tainele acestei lumi si a venit ca san e salveze de duhul intunericului, aratandu-ne calea, adevarul si viata (in lumina) si tocmai a ne atrage pe toti la Tatal (Duhul luminii - Creatorul). Pentru ca si-a dat viata pentru noi (ca sa ne ia acasa) El S-a ridicat mai sus de ceruri ajungand astfel Imparat in cer. Si daca El ne iubeste atat de mult, nu este El adevaratul Dumnezeu (Ziditorul) ? El este Cel care a adus Lumina in lume, Cuvantul Lui Dumnezeu si calea catre Dumnezeul creator adica El este calea, adevarul si viata (in lumina). Stim ca a venit de sus pentru ca nu a fost nascut in pacat si Cuvantul Lui Dumnezeu, S-a facut om pentru noi si dup ace L-a strapuns, din coaste a iesit sange si apa (stim ca apa are memorie si unde este apa, este si viata). 1.Ioan 5. Acum stim ca doua duhuri contrare lucreaza in om si ca asemenea unei prize, plus si minus trebuiesc separate. Cel care ne-a creat nu doreste sa ne piarda (ne iubeste) si de aceea ne-a creat cu gandire, ca sa alegem viata vesnica in lumina, nu in intuneric pentru ca cele doua energii se vor separa, indiferent daca noi vrem sau nu, pentru ca natura tinde sa se echilibreze. Daca ne eliberam constiinta de orice intinaciune si urmam Cuvantul (Isus) Lui Dumnezeu Creatorul – sa ne iubim unii pe altii, duhul intunericului va fi alungat afara, (cu ajutorul Lui Isus – daca-L chemam – pentru ca El este mai puternic decat diavolul, care fiind intuneric, nu stie unde merge). Si de aceea Dumnezeul nostrum, ne-a trimis prooroci si carti sfinte (carti ale vietii), in functie de gradul de evolutie al fiecaruia, trimitandu-ne in trup material (nascandu-ne), in popoare cu religii diferite. In Biblie, ni se relateaza ca Dumnezeu L-a facut pe Adam (Facerea 1 cu 26 si Facerea 11 cu 7 – “Haidem ! sa* Ne pogoram” cu trimitere la Facerea 1 cu 26) si se intelege clar ca Dumnezeu era pe pamant cand L-a conceput pe Adam si de aici rezulta ca si noi suntem din neam de Dumnezeu (Facerea 5 cu 3). Pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului sunt oameni sfinti, respective oameni pacatosi. Sarpele, este duhul cel rau care inseala intreaga lume si care odata cu inmultirea oamenilor, s-a inmultit si el, ajungand astfel balaur. Stricaciunea oamenilor (Facerea 6 cu 1 pana la 7). Dumnezeu binecuvanteaza pe Noe (Facerea 9). Curcubeul, este legamantul Lui Dumnezeu cu orice faptura de pe pamant; cele sapte culori reprezinta cele spate trepte de evolutie spirituala, violetul fiind ultima treapta de cunoastere a Lui Dumnezeu. Diavolul este cel care intra in mintea sic el mai rau in inima omului neascultator de Dumnezeu, facandu-l sa creada ca El nu exista, astfel ca omul sa nu-si dea seama ca este controlat si condus de acest duh. Oamenii slabi in credinta, sunt usor de pacalit si mai ales acum cand stim ca a fost aruncat pe pamant impreuna cu ingerii lui. (Apocalipsa 12 cu 9 si Apocalipsa 12 cu 12). Sa luam aminte, ca asa cum i s-a intunecat mintea lui Iuda, cand L-a tradat pe Isus, Cel care a venit sa ne salveze, sa nu se intample si acum la fel, caci daca printr-un singur om (Adam), a intrat pacatul in lume, tot printr-Unul Singur (Isus), sa fim salvati toti oamenii. Daca am fi urmat calea propovaduita de Isus (sa ne iubim unii pe altii, sa ne unim cu Dumnezeu), diavolul nu ne-ar fi putut dezbina si apoi cuceri, pentru ca faptele si cuvintele noastre din vietile trecute si cele actuale, care ne urmaresc in destin, nu ne-ar fi creat prezentul pe care-l vedem, caci istoria se repeat, dar in proportii tot mai mari; n-am mai sti ce-i suferinta daca am stopa acest lant al rautatilor si mai ales acum cand Dumnezeu doreste sa ne ierte daca ne intoarcem si sa trecem de la moarte la viata. Cei ce nu inteleg, vor fi pedepsiti de Dumnezeu pentru ca acolo unde este incarcatura negative loveste Dumnezeu (1 Reg 18 cu 24). Ceea ce este proorocit in Biblie, sunt faptele noastre repetate de la inceputul lumii si fiecare dintre noi avem un bagaj de fapte trecute cand venim in lume si acesta este destinul. Si daca asa stau lucrurile, iata ca noi suntem proprii nostri dusmani si de aceea trebuie sa ne luam fiecare crucea (se intelegem ca tot raul sau binele pe care-l primim, ni l-am craet singuri). Sa luam exemplu lui Iosif. Iosif este binecuvantat de Dumnezeu pentru ca a schimbat raul in bine; sa luam exemplul lui, si Dumnezeu ne va binecuvanta. Sfintii de pe pamant, dupa moarte, se adauga la sfintii din cer si raman in comuniune cu cei de pe pamant (prin Isus care este fiu de patriarhi) si ei sunt Dumnezeul luminii (Tatal ) care are picioarele pe pamant. In sapte zile (perioade de timp), a facut Dumnezeu pamantul si tot ce este pe el, si apoi S-a odihnit; sapte sunt culorile curcubeului, deci tot sapte trepte de evolutie spirituala, i-au fost oferite omului, pana la cunoasterea deplina a Lui Dumnezeu si tocmai pentru a ne impaca cu El, pentru totdeauna. Acum, ca si la inceput, avem in fata binele si raul: alegem binele (pe Isus – Cel care face legatura intre om si Dumnezeu) sau raul si atunci ar insemna sa ne lasam distrusi de diavol; Cui dorim sa oferim sufletul nostru ? Treziti-va, pentru ca nu mai avem timp – trebuie sa alegem viata ! Sa ne eliberam constiinta (cugetul), de orice pacat si sa ne impacam cu Dumnezeu pentru ca El este creatorul nostrum si nu nea creat ca sa ne piarda. Biblia este cartea vietii; in ea gasim instructiuni pentru viata. Asa cum v-am scris, fiecare duh tinde sa-si ocupe pozitia initiala, iar sufletele noastre au de ales intre cele doua duhuri. Dumnezeu isi va lua Duhul inapoi, impreuna cu sufletele noastre, daca-L urmam pe Isus, Cel care ne-a trimis din Duhul Sau – Duhul adevarului si cel care dupa moarte, ne va conduce la Tatal. Este ceasul al doisprezecelea: avem de ales intre viata si moarte si acum oricine (in orice stare de pacat se afla), daca va chema Numele lui Isus, El isi va trimite din Duhul Sau in sufletele noastre si asemenea unui magnet ne va atrage la Dumnezeu spre Lumina. Aceste este adevarul, iar proorocul mincinos este duhul diavolului. Dumnezeu, daca-L chemam cu credinta, ne va da o inima de carne pentru ca acesta este legamantul (curcubeul) Lui, cu orice faptura de pe pamant.
Sfasiat de chinuri grele
Si cu ochi secati de plans,
M-ai gasit atunci Isuse,
Cand la Sanul Tau m-ai strans
M-amagise rau pacatul
In prapastii fara fund,
Si de fata Ta Isuse,
Ma facusei sa m-ascund
Sa n-aud a Ta chemare,
Glasul Tau sa nu-L ascult,
Ma dusese-n in departare,
Tot mai tare, tot mai mult
Cand eram in fund de vale,
Plin da rani si chinuit,
Mi-a parut c-aud pe cale,
Glasul Tau, Pastor iubit
Ti-ai facut cu mana cale,
Printre spini si peste stanci
Si Te-ai coborat la mine,
Pana-n fund de vai adanci
M-ai salvat si Glasu-ti dulce,
Iubitor ma mangaia:
- Vezi, sa nu mai cazi in rele,
Ca sa nu mai pati asa.
Domnul nostru este la
Vin-o, Doamne Isuse, in sufletele noastre si mantuieste-ne de rau. Amin!
